Factori importanţi

Majoritatea oamenilor percep fertilitatea ca pe ceva de la sine înţeles şi sunt mai îngrijoraţi de perspectiva unei sarcinii neplănuite, decât de imposibilitatea de a avea copii. Atunci când o sarcină plănuită întârzie să aibă loc, femeia este cea care, în general, simte mai întâi presiunea de a prelua iniţiativa şi de a face ceva. Aceasta se simte ca şi cum a eşuat ca femeie şi incapacitatea de a avea copii este percepută ca o adevărată insultă la adresa respectului de sine. Este extrem de dificil pentru o femeie să depăşească cu bine acestă situaţie, dacă nu poate discuta cu alţii despre problema ei. Dar, pentru că simte ruşine sau vină, aceasta crede că trebuie să-şi menţină problema secretă, ba chiar poate încerca să o ignore sau să o nege. De asemenea, curiozitatea prietenilor privind planurile de a avea un copil pot pune şi mai multă presiune asupra ei şi a partenerului.

E posibil ca toate gândurile lor să se centreze, în principal, pe funcţia de reproducere, reducând, astfel, actul sexual la un eveniment planificat care are loc în perioada ovulaţiei. Prin reducerea sexualităţii la acest nivel, actul sexual îşi pierde spontaneitatea, şi sentimentele de dorinţă şi afecţiune sunt înlocuite cu performarea unei îndatoriri programate. Acest aspect este o povară adiţională pentru relaţie pe termen lung, şi cuplul poate ajunge la punctul în care crede că nu mai poate stăpâni situaţia fără ajutor extern. Dacă a sosit momentul pentru ajutor medical, femeia este cea care va vizita prima un doctor. Medicul o va informa că este posibil ca şi fertilitatea partenerului de gen masculin să fie limitată, ceea ce va duce, mai devreme sau mai târziu, la examinarea sa medicală. Acest pas în combinaţie cu un tratament iniţial ar putea avea deja efecte pozitive pentru cuplu, deoarece acesta nu se mai simte singur cu problema sa, ci are posibilitatea de a recurge la ajutor.