Donarea de spermă


Bărbaţii care nu au spermă sau au o spermă care nu este bună din punct de vedere calitativ – problemă existentă de la naştere sau dezvoltată mai târziu – nu pot fi ajutaţi prin tratamente medicale. Dacă aceştia doresc să aibă copii, au două alternative: adopţie sau donaţie de spermă. Ultima opţiune semnifică inseminarea prin introducerea spermei donorului în uterul femeii.

Care este procedura însămânţării cu spermă donată?
În cadrul primei consultaţii vi se va cere să vă descrieţi problema în detaliu. Vi se va răspunde la toate întrebările dvs. şi se vor discuta toate aspectele medicale, legale şi psihosociale ale tratamentului. După aceasta, veţi avea posibilitatea de a vorbi cu psihoterapeutul nostru despre posibilele probleme psihosociale care ar putea surveni în urma acestui tip de tratament.

Dacă vă decideţi să recurgeţi la acest tratament, vom trece la listarea caracteristicilor bărbatului, precum înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, a părului şi a pielii, grupa de sânge, ca şi educaţia, hobby-urile şi preferinţele sale. De asemenea, îi vom face şi o fotografie sau puteţi aduce dvs. o fotografie de acasă.

Cu ajutorul acestor caracteristici, doctorul va selecta un donor din banca noastră de spermă, care să-i fie asemănător partenerului de gen masculin.

Adiţional, trebuie să vă prezentaţi la judecătorie sau la notar pentru a semna contractul necesar pentru garantarea faptului că sunteţi părinţii viitorului copil.

În timpul tratamentului, ziua ovulaţiei va fi determinată hormonal şi sperma donorului special pregătită va fi injectată fără durere în uter prin intermediul unui cateter subţire din plastic. În cadrul preexaminării se va stabili dacă este necesar un suport hormonal al funcţiilor ovariene. Două săptămâni mai târziu, se poate face un test de sarcină sau puteţi veni la clinica noastră pentru a vă face un test de sarcină prin analiza sângelui. În caz de sarcină, vă puteţi adresa ginecologului dvs. pentru asistenţă pe perioada sarcinii şi la naştere. Dacă doriţi, putem efectua primele examinări ecografice din spătămânile 6–8 ale sarcinii, pentru a verifica ritmul cardiac al embrionului.
 
Rata de succes
În medie, rata de succes pentru femeile cu vârsta sub 38 de ani este de 35 %, iar pentru femeile cu vârsta de peste 38 de ani de 15 % pe ciclu.
 
Aspecte psihologice
În urma experienţei acumulate de-a lungul anilor s-a dovedit că, anonimitatea donorului poate fi problematică. Cu toate că protejează părinţii şi donorul de eventuale complicaţii şi ajută la păstrarea „secretului de familie“ (copilul altui bărbat), e posibil să apară întrebări privind donorul necunoscut. Asta în ciuda faptului că anonimitatea a fost garantată, că toate riscurile medicale cunoscute care ar putea veni din partea donorului au fost excluse înainte de tratament şi de faptul că există o foarte asemănare cu tatăl social.
Aceste întrebări sunt similare cu cele care survin în urma adoptării unui copil, mai ales în cazul în care copilul află de situaţia sa familială şi încearcă să-şi găsească părinţii biologici. Părinţilor adoptivi le este frică că şi-ar putea pierde copilul. Experienţa ne-a arătat însă că, acesta nu se îndepărtează de părinţii adoptivi, ci că primeşte noi părinţi (cei biologici), fără ca relaţia cu părinţii adoptivi să sufere vreo schimbare.

În lege este subliniat dreptul de bază al fiecărei fiinţe umane de a şti care este istoricul familiei sale. Legea privind Reproducerea Umană Asistată din Austria stipulează că, începând cu vârsta de 14 ani, copilul are dreptul de a consulta datele înregistrate la efectuarea tratamentului prin tehnologie de reproducere umană asistată (ART) care a condus la crearea sa, dacă acest fapt îi ajunge la cunoştinţă.

Ceea ce înseamnă că, în momentul în care copilul respectiv află cine este tatăl său biologic, are dreptul de a prelua contact cu acesta.

În realitate, asta se întâmplă foarte rar, deoarece majoritatea părinţilor nu le spun copiilor că au fost concepuţi cu spermă donată. Cu toate acestea, avem o grijă deosebită privind acest aspect atunci când ne alegem donorii, şi-i alegem doar pe cei care sunt gata să accepte contact pe viitor cu copilul conceput cu sperma lor.

Donorul şi copilul nu au niciun drept sau obligaţie. O eventuală relaţie între aceştia se bazează doar pe interes şi simpatie. Între aceştia nu există obligaţia de a prelua sau menţine contact. Din experienţa cu copii adoptaţi reiesă, însă, că este mai bine pentru aceştia să ştie cine sunt părinţii lor biologici, chiar dacă nu menţin contact cu aceştia, decât să fie nesiguri privind existenţa şi destinul lor. Credem că ar trebui să fie la fel în cazul donării de spermă, cu toate că, în acest caz, doar unul dintre părinţi este afectat, şi anume tatăl.
Pentru informaţii suplimentare şi programări, vă rugăm consultaţi-l pe Dr. Doc. Peter Kemeter:
++43  (0)664 922 48 86 , peter.kemeter@aon.at